Ai bruxism și gutiera nu te ajută? Ce poate și ce nu poate un splint

Scenariul este foarte frecvent: te doare maseterul dimineața, uneori ceafa, poate și articulația din fața urechii. Ai fost la un cabinet, ți s-a făcut o gutieră și nu simți diferența pe care o sperai. Nu ești un caz ciudat, iar explicația e mai puțin dramatică decât pare.

Declarație de interese, de la început

Suntem un cabinet stomatologic și confecționăm splinturi ocluzale contra cost. Nu există dovezi că un splint mai scump reduce durerea mai mult decât unul mai ieftin. Prima linie de tratament este alta: educația, exercițiile, aplicațiile termice, automasajul și modificarea obiceiurilor de încleștare, toate ieftine sau fără cost. Dacă acestea funcționează, nu aveți nevoie de nimic de la noi.

Și dacă gutiera pe care o aveți vă ajută și o tolerați, nu trebuie schimbată.

Ce arată studiile

Raportul NIHR Health Technology Assessment din 2020 (Riley și colab.) a analizat studiile randomizate disponibile și nu a demonstrat că splinturile reduc durerea în disfuncțiile temporomandibulare privite ca grup: diferența medie standardizată la până la 3 luni a fost -0,18 (interval de încredere 95%: -0,42 la 0,06), pe 13 studii și 1.076 de participanți, cu certitudine scăzută a dovezilor. Cea mai recentă sinteză Cochrane, din septembrie 2024, a inclus 57 de studii randomizate și aproximativ 2.846 de participanți și merge în aceeași direcție: efecte mici, incerte.

Pentru bruxismul de somn ca atare, sinteza Cochrane din 2007 (Macedo și colab., doar 5 studii randomizate, eșantioane mici) a concluzionat că nu există dovezi suficiente pentru a susține sau a infirma folosirea splintului. Concluzia nu a fost răsturnată de atunci.

Există și rezultate în cealaltă direcție: o meta-analiză din 2025, pe 8 studii randomizate și peste 400 de adulți, a găsit un efect moderat spre mare în favoarea splinturilor de stabilizare centrică față de alte tratamente conservatoare. Autorii raportează însă heterogenitate importantă și un posibil bias de publicare. Iar o meta-sinteză a 21 de sinteze sistematice, de calitate metodologică foarte variabilă, a concluzionat că majoritatea rezultatelor raportează efecte mici sau neutre.

Splintul este un adjuvant rezonabil, nu un tratament cu efect garantat. Cifrele de mai sus sunt medii de grup, cu intervale de încredere largi, deci nu se traduc într-o promisiune individuală.

De ce s-ar putea ca gutiera pe care o ai să nu îți rezolve durerea

Câteva motive, în ordinea în care le întâlnesc:

Nu toate simptomele vin din dinți. Durerea de maseter și de ceafă este multifactorială: stres, somn, postură, coloana cervicală, uneori medicație. Un aparat dentar rezolvă o parte din problemă, nu tot contextul.

Aparatul nu poate acoperi comportamentul de zi. Un splint purtat doar noaptea nu are cum să influențeze încleștarea din timpul zilei. Acolo funcționează altceva: conștientizarea cu prompturi de reamintire, tehnicile de inversare a obiceiului, biofeedback-ul, consilierea.

Și diagnosticul poate fi incomplet. Un aparat făcut fără a stabili întâi ce anume doare (mușchi, articulație sau altceva) este un tratament pornit din mijloc.

Nu toate gutierele sunt la fel, dar diferența NU este în cât de mult te doare

Cele trei categorii uzuale (aparat termoformat din comerț, gutieră simplă de laborator, splint de stabilizare făcut și ajustat la cabinet) diferă prin adaptare, acoperire, durabilitate și prin faptul că sunt sau nu însoțite de diagnostic și de control periodic.

Pe simptome însă, ghidul britanic din 2025 spune explicit că nu există dovezi de eficiență diferită între tipurile de splint, nici între arcada superioară și cea inferioară. Nu s-a dovedit că splinturile moi sau cele pe arcada inferioară ar fi mai slabe; nu s-a dovedit nici că ar diferi în vreun fel. Iar despre aparatele din comerț: există serii de cazuri publicate cu efecte nedorite, dar din ele nu se poate calcula o frecvență, deci nu voi pretinde că știu cât de riscante sunt.

Ce cere ghidul de la un splint de stabilizare este simplu: să fie rigid, să acopere complet arcada și să realizeze contacte egale, bilaterale cu dinții arcadei opuse. Detaliile suplimentare pe care le veți găsi în literatura protetică țin de tradiții de școală. Sunt moduri recunoscute de a construi aparatul, nu criterii prin care se judecă dacă unul e „corect”.

O mențiune despre aparatele mici, care acoperă doar dinții din față: o sinteză publicată în 2008 (Stapelmann și Türp) a analizat aparatul prefabricat NTI-tss și nu a confirmat afirmațiile promoționale făcute pentru el, nici superioritatea față de splintul de stabilizare. Principala îngrijorare rămâne riscul de modificări ocluzale la purtare prelungită.

Protecția dinților

Este argumentul cel mai des invocat. Raportul NIHR din 2020 a constatat că niciun studiu randomizat inclus nu a măsurat uzura dentară la pacienții cu bruxism, deci nu avem dovezi experimentale aici. Ghidul britanic din 2025 susține totuși, pe baza practicii clinice, că splintul protejează împotriva pierderii de substanță dentară, în combinație cu tratamentul restaurator și cu monitorizarea. Este un argument clinic acceptat, nu unul demonstrat prin studii randomizate.

Ce NU facem pentru durere

Șlefuirile ocluzale, echilibrarea, reconstrucția protetică sau tratamentul ortodontic nu sunt tratamente ale durerii. Ghidul din 2023 publicat în BMJ emite o recomandare puternică împotriva intervențiilor ireversibile pe ocluzie pentru durerea cronică temporomandibulară. Ideea că interferențele ocluzale cauzează bruxismul sau disfuncția și trebuie eliminate prin echilibrare este o filozofie abandonată în ghidurile bazate pe dovezi.

Bruxismul, medicația și somnul

La persoanele altfel sănătoase, bruxismul nu mai este considerat o boală, ci un comportament muscular repetitiv, care poate fi factor de risc sau uneori chiar protector pentru diverse consecințe clinice (consens de experți, grupul Lobbezoo). Cifrele de prevalență variază mult după metoda de evaluare: bruxism de somn autoraportat în jur de 12,8%, bruxism de veghe între 22% și 31% (Manfredini și colab., 2013).

Unele medicamente au fost asociate cu bruxismul, printre care antidepresivele de tip ISRS și SNRI. Ghidul britanic precizează însă că este rar. Dacă luați un astfel de medicament, nu îl opriți și nu îi schimbați doza pe baza acestui articol; discutați cu medicul care vi l-a prescris.

Bruxismul de somn și apneea obstructivă de somn se întâlnesc frecvent împreună, iar disfuncția temporomandibulară este mai frecventă la persoanele cu apnee. Cifrele exacte de suprapunere variază foarte mult după metoda de evaluare, așa că nu dau un procent. Dacă aveți sforăit important, pauze respiratorii sau somnolență diurnă, meritați o evaluare a somnului, nu doar o gutieră.

Semne care cer evaluare mai rapidă

Câteva situații cer evaluare mai rapidă: o tumefacție care crește, o deschidere a gurii brusc limitată și blocată, amorțeală persistentă, simptome generale asociate sau durere nouă și severă la o persoană peste 50 de ani.

Țiuitul, senzația de ureche înfundată și durerea de ureche nu sunt semne de alarmă. Sunt frecvente în aceste afecțiuni, iar recomandarea este o trimitere obișnuită, neurgentă, la medicul de familie.

Vestea bună

Când aceste probleme sunt tratate devreme, cu metode simple și reversibile, între 75% și 90% dintre pacienți se ameliorează până la un nivel pe care îl consideră satisfăcător. Formele articulare au în general prognostic bun, doar aproximativ 1 din 7 cazuri progresând.

Dacă aveți dureri și o gutieră care nu pare să ajute, începeți cu un diagnostic înainte de a comanda alt aparat. Programează o consultație în Galați.

Textul de mai sus are rol informativ și nu ține locul unui examen clinic. Nu opriți și nu modificați niciun tratament medicamentos fără medicul care vi l-a prescris.